HUSAR – FILE DE POVESTE
13 Aprilie 2019
Astăzi am încercat să facem planul pentru săptămâna viitoare. Un concediu în toiul primăverii poate suna puțin riscant, dar sunt convinsă că vom reuși să profităm de zilele libere în ciuda precipitațiilor care se anunță. Dintotdeauna norii au fost o adevărată provocare pentru mine în ceea ce privește fotografia.
L-am sunat pe Alex (https://www.husarslanic.com/) pentru a-l întreba dacă putem stabili ceva pentru una din zile. După ultima experiență la echitație chiar simțeam că vreau să învăț mai multe aici, la Centrul Ecvestru Husar din Slănic Prahova.
Vorbesc despre un loc pe care l-am frecventat în ultimul timp și pot spune că de la început am fost încântată de serviciile oferite.
17 aprilie 2019
Aproape că nu am putut dormi azi-noapte de nerăbdare, gândindu-mă la momentele frumoase pe care urma să le petrec. De aceea am profitat de lipsa somnului pentru a-mi satisface anumite curiozități. Spre exemplu am aflat care este semnificația cuvântului “husar”, pe care mulți nu o cunosc. Se știe că prima mențiune îi definește pe călăreții sârbi din armata lui Iancu de Hunedoara. Inclusiv husarii lui Napoleon și-au câștigat respectul pe câmpul de luptă. Cavalerii au fost caracterizați ca “înaripați”. Acest lucru se întâmplă pentru că aveau montat pe spatele lor un cadru ornat cu multe pene atrăgătoare.
M-am bucurat ca un copil de orele pe care le-am petrecut la Husar. A fost o adevărată lecție de istorie să mă întâlnesc cu Iancu, Mircea și Cezar. Nu vorbesc despre foști conducători ai unei provincii sau a unui imperiu, ci de niște prieteni câștigați aici. Aceștia pot fi numiți suverani ai dealurilor din Slănic Prahova. Căluții sunt oricând pregătiți să poarte vizitatorii într-o incursiune unică, destăinuind poveștile și legenda zonei.
De departe cel care mi-a cucerit definitiv inima a fost arămiul Iancu. Se spune că aceste animale speciale au harul de a dărui iubire necondiționată oamenilor. Probabil că sună incredibil, dar eu m-am convins de data aceasta. Încă din prima clipă în care ne-am întâlnit am simțit fiori pe șira spinării. Nu am cum să nu îi mulțumesc lui Iancu pentru toate momentele în care a fost jucăuș, ascultător, dar mai ales protector. Cu siguranță îmi va fi tovarăș mai departe.
Nu am avut cum să nu rămân impresionată de frumusețea colinelor ce ne înconjurau. Este un peisajul superb mai ales pentru cei pasionați de fotografie ca mine.
În plus ne-am făcut o mulțime de alți prieteni, atât printre oamenii locului, cât și din lumea animalelor. La Husar își au adăpostul, pe lângă superbii căluți, mai multe vietăți, cum ar fi câinii sau pisicile.
La finalul zilei ne-am despărțit cu gândul că fiecare experiență petrecută aici este unică. Cu siguranță o să revenim cât de curând pe aceste meleaguri.